Cele 22 de melodii The Beatles care au schimbat lumea. (Partea III-a)

Odată cu filmul a apărut și albumul cu coloana sonoră și piesa de titlu. Dar, în timp ce filmul era o comedie trăznită în care The Beatles călătoresc în jurul lumii în locații din ce în ce mai exotice (fără niciun motiv real, în afară de faptul că celor patru le plăcea să meargă acolo), piesa de titlu a ascuns la vedere presiunile tot mai mari ale vieții de Beatle – în special pentru John Lennon: “Nu mi-am dat seama la momentul respectiv – am scris această piesă doar pentru că am fost angajat să o compun pentru film – dar mai târziu mi-am dat seama că, de fapt, strigam după ajutor. ‘Help!’ era despre mine”.

Partea B, “I’m Down”, inspirată după Little Richard, va fi ultima dată când grupul va privi în trecut pe un single, până în 1969, când va face acest lucru în mod intenționat. De aici încolo, tot ceea ce au scos pe piață ar fi însemnat un alt progres, începând cu primul lor single cu două fețe A, remarcabilul “We Can Work It Out”.

În cazul piesei “Day Tripper” a lui John, chitara bas antrenantă a lui Paul se află la baza unei piese R&B deosebite, interpretarea sa simplă și ritmică pe cele 8 acorduri centrale servind pentru a construi acest pasaj până la un punct culminant frenetic. Combinația celor doi a oferit grupului cel de-al treilea hit nr. 1 într-un an în care au fost lansate două albume, un film în culori, un turneu în SUA care a inclus un concert record pe Shea Stadium din New York și un premiu MBE, acordat de regină.

Prin comparație, anul 1966 ar putea părea, la prima vedere, un an mai liniștit. Un singur album nou, Revolver, niciun film și doar două single-uri – dintre care unul, în mod neobișnuit, a fost extras de pe un album. Cu toate acestea, acolo unde poate că au redus cantitatea, au ridicat calitatea la niveluri neimaginate până atunci. Petrecându-și o mare parte din perioada aprilie-iunie la EMI pentru înregistrarea noului lor album revoluționar, primul single al anului al trupei The Beatles a fost uluitor, atât prin vitalitate, cât și prin inovație. Fața A, “Paperback Writer”, era un cântec pe care Paul îl începuse în timp ce conducea spre casa lui John din Surrey. “Pentru că aveam un drum lung de parcurs până acolo, de multe ori începeam să mă gândesc și să scriu pe drum și am dezvoltat întreaga idee în mașină. Am venit, mi-am mâncat bolul de fulgi de porumb și am spus: ‘Ce-ar fi să scriem o scrisoare: “Stimate domnule sau doamnă”, următorul rând, următorul paragraf, etc.?”. Am scris totul, iar John a spus: “Da, e bine”. Pur și simplu a curs.”