Cele 22 de melodii The Beatles care au schimbat lumea. (Partea II-a)

Anul 1964 a început în forță pentru The Beatles. În timp ce cu 12 luni mai devreme se luptaseră pentru ca o compoziție Lennon/McCartney să fie lansată ca o parte A, 1964 i-a găsit scriind piese de succes aparent la comandă. După ce prima lor vizită fulminantă în Statele Unite a fost probabil cel mai mare succes din istoria show-business-ului, grupul s-a întors în Marea Britanie pentru a începe să lucreze la primul lor film de lungmetraj pentru studioul United Artists. Primul single extras din film a fost “Can’t Buy Me Love”, compus de Paul la Teatrul Olympia din Paris și înregistrat la studiourile Pathé Marconi din Paris, fiind astfel singurul single Beatles înregistrat în afara Londrei.

Cu o serie de titluri de lucru, filmul în curs de apariție și-a găsit în cele din urmă identitatea atunci când John a scris “A Hard Day’s Night”, o piesa bazată pe un comentariu al lui Ringo si spus lui John de Dick Lester atunci cand il ducea acasa cu masina. Așa că Dick Lester a spus: “Vom folosi acest titlu”, iar în dimineața următoare am adus cântecul”. “A Hard Day’s Night” a fost următoarea lor lansare. Inutil de mentionat că ambele single-uri ale filmului au ajuns în fruntea topurilor.
Cu toate acestea, ideea de a prelua single-urile de pe albume a fost contrară convingerii The Beatles, care considerau că în acest fel profitau pe nedrept de fanii lor. În afară de cele două coloane sonore de film, unde single-urile și albumul făceau parte din contract, The Beatles preferau ca single-urile lor să fie piese de sine stătătoare. Și așa a fost și cu ultimul lor single din 1964.

“I Feel Fine” se remarcă prin faptul că a fost primul single Beatles care a prezentat tipul de noutate sonoră care avea să devină marca lor în anii următori, pe măsură ce petreceau mai mult timp jucându-se cu sunetele în studio. Single-ul se deschide cu o explozie de efecte de feedback – considerată a fi prima folosire deliberată a feedback-ului pe un single pop. După cum explica George Harrison în Anthology, John a primit un pic de feedback în mod neintenționat și i-a plăcut sunetul și s-a gândit că ar fi bun la începutul melodiei. De atunci a început să țină chitara în mână pentru a crea feedback-ul pentru fiecare dublă pe care o înregistra.

“Ticket To Ride” a fost, din multe puncte de vedere, un progres artistic față de producția lor de doar câteva luni înainte. După cum a spus Ian MacDonald în cartea sa Revolution In The Head, “Ca sunet pur și simplu, “Ticket To Ride” este extraordinar pentru epoca sa – puternic, cu chitare electrice, ritmuri grele și timbre de sunet care răsună.” John Lennon l-a descris ca fiind “unul dintre primele discuri de heavy metal”.