Top 10 Melodii Supertramp
Supertramp au fost o mulțime de lucruri în anii în care au fost creatori de hituri: de la artisti art-rock la artisti pop post-Beatle si chiar un fel de rockeri clasici.
S-au transformat din formația de cult ezoteric, la cea în topul clasamentelor – aceasta schimbare datorata fără îndoială de mutarea grupului în 1977, din Marea Britanie în strălucitorul peisaj din Los Angeles .
Dar începutul anilor ’80 a fost marcat de scindarea dintre cofondatorii Rick Davies și Roger Hodgson, acest fapt generand iesirea rapida a trupei din topuri.
Supertramp a continuat si fără Hodgson, insa nici chiar perspectivele unui turneu de reuniune nu vor readuce trupa in centrul creativ de odinioara.
Lista de mai jos “Top 10 Melodii Supertramp” evidențiază cei mai buni ani ai duo-ului de bază.
10Dreamer – Crime of the Century (L.P. 1974)
După ce au practicat pe primele două albume, un stil progresiv în stilul Pink Floyd, Supertramp si-au găsit pe al treilea disc și propriul lor sunet art-pop. Asta nu este mai evident nicăieri decât în „Dreamer”, o piesa sentimentala ce apartine ambilor fondatori ai formației, Hodgson și Davies. Piesa va ajunge în cele din urmă în Top 15 din Marea Britanie, ajutând ca albumul „Crime of the Century” să devină primul LP de aur al Supertramp.
9Breakfast in America – Breakfast in America (L.P. 1979)
Pornind de la visele fanteziste ale unui copil de a vizita într-o zi SUA, acest hit de top 10 din Marea Britanie reflectă acest vis inca de la inceputul melodiei. Hodgson a făcut inițial o trimitere prin aceasta melodia la adolescență; mai târziu, Davies a ajutat la conturarea versurilor si astfel s-a născut piesa principală a celui mai mare album al lui Supertramp.
8Take the Long Way Home – Breakfast in America (L.P. 1979)
Piesa finală compusă pentru albumul de succes „Breakfast in America” va deveni al patrulea single al discului. „Take the Long Way Home” al lui Hodgson va marca, de asemenea, ultima ascensiune Supertramp în Top 10. Până în 1985, „Brother Where You Bound”, Davies ar continua fără Hodgson.
7Fool’s Overture – Even in the Quietest Moments (L.P. 1977)
Una dintre cele mai bune reprezentări de pe aceasta lista cu Top 10 melodii Supertramp despre modul în care grupul, atunci când nu construiește hituri radio, ar putea dezvolta compoziții ample la nesfârșit. Episodic și încântător de progresiv, acest colaj sonor de 11 minute, care închide albumul, include extrase din legendarul discurs „Never Surrender” al lui Winston Churchill în fața Camerei Comunelor din 1940, o fulgerare a lui „Venus” a lui Gustav Holtz, o lectură din Blake și chiar o fragment din propriul „Dreamer” al trupei.
6The Logical Song – Breakfast in America (L.P. 1979)
O examinare grăitoare cu privire la pierderea idealismului copilăriei, „Logical Song” al lui Davies și Hodgson a fost o stationare de trei luni în topurile single-urilor din SUA în 1979 – o confirmare a sentimentului de cântec pop in stil beatles. Supertramp s-a străduit să obțină sunetul de saxofon al lui John Helliwell (se pare că a înregistrat într-o casă de scări, apoi într-o baie) și a punctat melodia cu efecte sonore contemporane, inclusiv cu un joc de fotbal electronic de mână, care era atunci la moda.
5Sister Moonshine – Crisis? What Crisis? (L.P. 1975)
Semințele celei mai bune melodii ale trupei, „Give a Little Bit” (a se vedea numărul 1 de pe aceasta lista Top 10), a lui Hodgson, par să fi fost plantate în „Sister Moonshine”. Un punct culminant al unui album realizat rapid si care a fost numit perfect, piesa ilustrează perfect modul în care dinamica grupului Supertramp – de la interacțiunea strânsă dintre Davies și John Helliwell la instrumente de suflat din lemn și armonică si până la ritmul în cascadă al lui Dougie Thomson și al lui Bob Siebenberg – a servit întotdeauna pentru a accentua cele mai bune momente ale lui Hodgson.
4Goodbye Stranger – Breakfast in America (L.P. 1979)
Sărutarea lui Davies, un single de succes, prezintă predilecția trupei pentru Wurlitzer, care se întoarce cel puțin la fel ca „Dreamer” – fără a mai menționa o voce comună profund eficientă care subliniază ceea ce Supertramp a lipsit de la plecarea lui Hodgson. După „Famous Last Words” din 1982, a fost „Goodbye Roger”.
3School – Crime of the Century (L.P. 1974)
Această bijuterie jazz-fusion a fost mult timp eclipsata de „Dreamer” și „Bloody Well Right” de pe același album (vezi lista Top 10 Melodii Supertramp). Ce păcat. De la creativitatea în formă liberă și lirica (parte nostalgie, parte rebeliune potrivită) până la specificitatea sa muzicală emoționantă (sunetul viu al pianului, armonica mormăitoare, basul zguduit), „School” rămâne un manifest Supertramp deseori neglijat.
2Bloody Well Right – Crime of the Century (L.P. 1974)
Deși a fost lansat inițial ca partea B pentru „Dreamer”, „Bloody Well Right” a devenit primul hit Supertramp din top 40 din SUA. Și, dintr-un motiv întemeiat – interpretat de Davies, piesa prezintă o linie antiautoritară ascuțită, ca să nu mai vorbim de ceea ce era considerat atunci un cuvânt indecent în Marea Britanie chiar în titlu. Ascultătorii atenți au conectat rapid acest cântec cu „School”, care împărtășea o temă a chestionării sistemului educațional.
1Give a Little Bit – Even in the Quietest Moments (L.P. 1977)
„Give a Little Bit” a devenit un imn personal pentru Hodgson, insa nu suficient de uriaș, numărul 15 în topuri, dar a putut fi ascultat și în nenumărate filme (inclusiv versiunea originală din 1978 a lui „Superman”), într-un șir de reclame Gap în 2001, ca parte a numeroaselor cauze caritabile și din nou la radio, când Goo Goo Dolls a înregistrat un remake pe la mijlocul anilor 2000, care a devenit Top 40.
